CÂND PĂRINȚII NE SUNT MODELE…

Mă uitam zilele trecute la bătrâna mea mamă, femeie trecută de 80 de ani, și mă minunam…Eram la o vecină, pregătind  masa pentru pomenirea de 40 de zile a soțului său și discutam pe marginea faptelor bune. Și spunea vecina, profund mulțumită și vădit emoționată, că nu a văzut o femeie mai miloasă și săritoare ca mama. Și, deodată, mi s-a derulat prin fața ochilor, cu repeziciunea gândului, întreaga viață.  Câtă trudă a depus sărmana mea mamă de -a lungul anilor, ajutând pe unul și pe altul, fie având grijă de bătrâni, fie slujind unor bolnavi, fie săvârșind  fapte bune diverse, necondiționat, altruist și neobosit! Este printre puținii oameni mereu disponibili și căruia i-a fost greu să refuze pe cineva. Chiar și acum, la 82 de ani, încă mai este căutată  pentru diverse servicii, deși de la an la an puterea îi scade. Ultima ei ispravă a fost că a dus la spital o vecină de vreo 55 de ani, care nu are pe nimeni, a doua zi, după operația de apendicită suferită, mama mergând la ea la spital, apoi ajutând-o să se întremeze.

Dacă întrebi de ea, nu sunt mulți cei care să nu o știe, adesea văzând-o la strana bisericii, unde a slujit de la 10 ani, cântând Domnului. Sunt neasemuit de mândră de faptul că-i semăn, deprinzând de la ea taina cântecului religios, deopotrivă cu înclinația săvârșirii faptelor bune față de semeni. Nu îmi imaginez viața fără ea, pentru că de când am deschis ochii pe lumea asta ea a fost puterea mea, veghindu-mă când am fost bolnavă și sprijinindu-mă mereu în toate demersurile mele. Îi datorez cariera mea de profesor, meritele mele academice făcând-o deoporivă mândră și pe ea. Dar mai presus de toate declar răspicat că mama a fost primul  meu model în viață și va fi până voi închide ochii!

Sunt mulți părinți care vin spășiți la școală, plângând că nu-și pot controla copiii, cu lacrimile șiroind. Dau vina pe calculator, pe internet, dar nu recunosc că ei înșiși poartă vina cea mare, pentru că nu au știut să fie veritabile modele pentru copiii lor și că nu        le-au acordat suficientă atenție, motiv pentru care și-au găsit modele în altă parte. De asemenea, școala are tot timpul  un cuvânt împotriva  elevilor, în general, considerând că nu dau atenție cursurilor, materiilor predate. Însă se știe că programa nu acordă prioritate formării lor, ci mai mult informării, iar consilierea psihologico-spirituală este în multe cazuri insuficientă.

În urmă cu 20 de ani am simțit că drumul meu este legat de vocația de profesor, iubind mult copiii și dorind să îi sprijin în formarea lor ca creștini practicanți, și  încercând să fiu un model viabil, după cuvântul Mântuitorului:,,Fiți, dar, voi desăvârșiți precum Tatăl vostru din Cer desăvârșit este!” Nu regret o clipă că am ales calea Crucii, apostolatul educațional! Știu că așa pot să îndemn la solidaritate, la împlinirea poruncii milei creștine, săvârșind faptele creștinești la care cheamă Biserica noastră. Și am veșnic în minte modelul avut în familia mea: mama, un izvor nesecat de milostivire, un munte de înțelepciune și o mare de bunătate! Și mă uit în Sus și cer de la Domnul zile cât mai multe pentru ea,  ca să aibă cei 3 copii (supraviețuitori, căci o fată i-a plecat la Ceruri…), cei 9 nepoți  și cei 3 strănepoți posibilitatea să-și adape sufletele din puterea ei de viață și din tăria ei de caracter, luând-o ca model pentru viețile proprii. Și, de ce nu, să aibă sprijin și bun sfat!

În calitate de fiică dar și de profesor, eu însămi model ipotetic pentru mii de elevi,  copiii mei spirituali, sufletești, iar de curând și în calitate de mamă pentru copiii pe care mi i-a hărăzit Dumnezeu, pe alte căi, Andrei și Denisa, mă înclin în fața  tuturor părinților și profesorilor care au menținut treaz interesul pentru valorile creștine, morale! Și   care au fost adevărate modele de viață.  Mă rog ca Bunul Dumnezeu să le lungească zilele, spre folosul generațiilor următoare!  Îi îndemn pe tineri să nu-i ocolească pe cei vârstnici, ci să se folosească cât mai eficient de aceste modele în viață, prețuindu-le! IAR DACĂ NU AU BĂTRÂNI, SĂ ȘI-I CUMPERE…! CĂ, ALTFEL, VOR FI MULT PREA SĂRACI PENTRU VREMURILE ASTEA GRELE! CĂCI, SE ȘTIE, RĂDĂCINILE SUNT PUTEREA! FĂRĂ DE ELE, NU VOM FI ,,POMI” ADEVĂRAȚI, ALTOIȚI, CARE SĂ ADUCĂ ROADĂ MULTĂ! DUMNEZEU SĂ BINECUVÂNTEZE FAMILIA  CREȘTINĂ ȘI POPORUL ORTODOX, ÎNTOTDEAUNA ȘI PRETUTINDENI! AMIN!