Biserica- monument de la Bordești a renăscut, precum pasărea Phoenix!
Da, a renăscut din propria sa cenușă, după mai bine de 3 veacuri!SLAVIT FIE DOMNUL, CU TOȚII SFINȚII LUI, care veghează la bunul mers al lucrurilor, răspunzând rugilor noastre! Biserica schit de la Bordești a fost resfințită la data de 16 august 2022, fiind redeschisa bordeștenilor spre slujire, după ce mai întâi, prin osârdia înaintașilor, a fost inclusă circuitului turistic, tot mai mulți vizitatori călcându-ne pragul…O sa redau aici o parte din lucrarea personală-Bordești, plai de rugă și dor!, apărută la editura ieșeană Stef, în anul 2021. Pandemia de coronavirus, care a schimbat multe în viața românului de azi, a oprit însă veștile despre aceste mărețe evenimente locale, care ne-au marcat profund pe noi,bordeștenii. Între timp mai mulți consăteni de-ai noștri au părăsit lumea aceasta, între care și mama mea.Din păcate, chiar eu însămi am fost foarte aproape de moarte (de 2-3 ori într-un an și jumătate…), ceea ce a făcut ca lucrurile privind acest site să rămână pe loc.Cel puțin altfel a stat situația cu scrierile, astfel că a văzut lumina tiparului cartea la care lucram de câțiva ani. Din această ,,altfel de monografie”, o cronică, după cuvântul prof. de Istorie Ionuț Bercaru, voi reda referințele privind schitul brâncovenesc.
,,(…)Cum era și firesc, ctitoria clucerului Mănăilă, deși a rezistat peste veacuri, fiind salvată de la pieire, nu mai corespunde astăzi întru totul vechii înfățișări, așa cum ne-o arată lămurit și scriitorii noștri locali. Însă frumusețea și eleganța ei dintru început nu au părăsit-o, în ciuda neglijenței colective manifestată atâta timp. Nu doar timpul i-a fost potrivnic, ci și exploatarea propriu zisă și lipsa responsabilității… Ca să nu mai vorbim de inconștiența unor oameni care nu și-au educat suficient copiii asupra valorilor locului și care și-au scrijelit numele lor…,,importante” peste capodopera lui Pârvu Mutu! Din păcate, trebuie să recunoaștem că au existat și există și azi asemenea oameni! Practic, mulți bordeșteni nu au fost conștienți de valoarea deținută de acest așezământ! Și NICI AZI NU SUNT! În ciuda celebrei sale obârșii și a rolului jucat în viața bordeștenilor de-a lungul secolelor trecute! De pildă, ceea ce încă îmi stăruie în minte este sentimentul de frică, ce ne întâmpina la intrarea în biserică, sau poveștile de groază, depănate la școală, despre liliecii cuibăriți în cafas, emoție care covârșea măreția celor spuse de profesorii însoțitori, adesea. Astăzi, această rară ,,lebădă neagră”, cum au numit-o scriitorii menționați, are doar o turlă, acoperită cu tablă roșiatică de cupru, iar trupu-i zvelt nu poartă o porfiră roșie, menită împărăteselor lumești, ci o rochie de mireasă, alb curat…Are și uși noi, care încearcă să le copie pe cele autentice, și, deși azi deține doar 30 % din pictura originală, a devenit un obiectiv de interes cultural pentru zona Vrancei. Ce spun acești specialiști, care ne tot vizitează comuna? Că ,,suntem în faţa unei duble opere de înaltă calitate: cea executată de cei mai buni meşteri ai epocii de construcţie şi valoarea adăugată de o restaurare de excepţie a începutului de secol XXI’’[1]. Și că e firesc ca opera aceasta să reintre în cultul Bisericii și totodată în traseele turismului românesc! Nu să fie iar neglijată! În acest sens, trag un semnal de alarmă asupra necesității implicării autorităților mai mult în securizarea și paza obiectivului în sine, pentru a îngrădi intrarea copiilor nesupravegheați ori a animalelor în curtea interioară a schitului! Cu siguranță se poate face ceva prin implicarea responsabililor și conștientizarea populației!
În anul 1911 schitul a fost părăsit de monahi, datorită alunecărilor de teren, după ce mai înainte a fost neglijat și sărăcit de toți, inclusiv deposedat de o mare parte dintre moșii, cu care legea lui Cuza îi împroprietărise pe clăcașii din zonă, dându-le înapoi pământurile luate de boierii locului și donate schitului, prin legea secularizării averilor mănăstirești. Localnicii aveau să rămână fără biserică, motiv pentru care bordeștenii vor merge la Mănăstirea Recea, pentru o perioadă de circa 30 de ani. O parte dintre odoarele vechii biserici aveau să fie mutate, ca o binecuvântare a locului, la noua biserică a satului, ce se va ridica între anii 1938-1942.
Cu toate acestea, hramul schitului nostru a fost multă vreme sărbătorit în curtea bisericii brâncovenești, la data de 15 august, pentru că acolo erau încă morții satului. Cu timpul, după mutarea cimitirului, în anii ‘80, la noua biserică, cum era și firesc, a început a se sărbători hramul noii biserici, la 8 septembrie. Copil fiind pe atunci, d-na Caty Tudor (fostă Gheorghe) povestește:,,Crezi că am mâncat vreodată o mâncare mai bună ca cea pe care o mâncam pe Valea Bisericii, pe 15 august? Nu, niciodată! Sau unde eram noi copii, nu știu…Dar, îți spun, acel eveniment avea o asemenea încărcătură emoțională! Toți, cu mic, cu mare, cu cățel, cu purcel, ne strângeam dis de dimineață la Schitul Brâncoveanu, pentru pomenirea morților. După slujbă, ne așezam pe iarbă, in curte, întindeam fețe de masă și scoteam din coșurile de răchită mâncarea: fripturi, plăcinte și mai ales brânză cu smântână…Nu o să uit niciodată anii copilăriei mele, nici ziua hramului schitului nostru!…”
Restaurarea schitului brâncovenesc și-a legat soarta de cea a învățătorului Ghe. Asănache, după cum se vede limpede și azi, un bun creștin și un mare iubitor de istorie locală. Dumnealui a inițiat, în noiembrie 1980, simpozionul științific ,,Bordești- trecut, prezent și viitor”, legat de cultura Monteoru de pe Valea Mare, în principal, ocazie cu care s-a pus și problema scrierii unei monografii a comunei, respectiv cea a ridicării unui monument în cinstea eroilor locului, căzuți în ultimele trei războaie. Ceva mai târziu, profesorii de Istorie, bordeștenii Gheorghe Fiștoc și Ionuț Bercaru, au putut continua, fiecare la măsura lui, opera de valorificare a patrimoniului cultural local,prin susținerea simpozionului științific tematic la monumentul cel mai drag sufletului oricărui bordeștean:Schitul Brâncovenesc. La 10 martie 2015, la ctitoria clucerului Mănăilă, s-a ținut prima slujbă, celebrându-se 100 de ani de la declararea ei ca monument istoric. De atunci, anual, biserica devine neîncăpătoare în zilele simpozionului Bordești-Brâncoveanu, cel mai semnificativ eveniment cultural din zonă, care glăsuiește despre măreția și vechimea locului și despre inițiativa unor oameni inimoși din comună, care nu vor să uite de unde au plecat și unde au ajuns, datorită simțirii lor personale și dorului după istoria plaiurilor natale”.
Demn de adăugat este faptul că dorința nutrită în adâncurile noastre spirituale zeci de ani(și 7 ani de la prima slujba ținută aici după restaurare!) a devenit realitate!Un sobor de preoți și diaconi, conduși de arhiereul locului, Î.P.S.Ciprian, arhiepiscopul Buzăului și Vrancei, a fost prezent la marele eveniment local, atât de așteptat, dându-și astfel mâna cu parohul bisericii din Bordeștii de Sus (de care aparține biserica schit din vremea lui Brâncoveanu) și cu edilul comunei, primarul Adrian Gavrilă, spre a finaliza lucrările privind redeschiderea schitului pentru slujire. O mare de oameni a avut bucuria de a se închina în lăcașul reinnoit, îmbrăcat în haine de sărbătoare, chiar în ziua pomenirii Martirilor Brâncoveni-Sf Ctin Brâncoveanu cu cei 4 fii ai săi și cu sfetnicul Ianache, cărora, indirect, bordeștenii le datorează construcția acestui schit, prin dregătorul familiei domnești, clucerul Mănăilă.Personal, am mare evlavie la Sf. Martiri Brâncoveni, pe care i-am numit patroni spirituali ai asociației noastre ACASSA BORDEȘTI.De aceea, acum și aici, le grăiesc o mulțumire profundă pt că ne sunt modele de virtute și de sacrificiu suprem. Și-i invoc totodată spre a ne călăuzi pe calea mântuirii, în solidaritate frățească, sprijnindu-ne în demersurile noastre spre a ne atinge scopul. Să păzească viața noastră de tot răul și vechea biserică s-o țină deschisă totdeauna! Dumnezeu să ne ajute, pt. rugile Marilor Mucenici români!
[1] Prof.Anca Brătuleanu în Dilema veche, nr. 402, 20-26 oct. 2011;
A.C.A.S.S.A.-ASOCIAȚIA CREȘTINĂ PENTRU APOSTOLAT SOCIAL: SUNTEM ALĂTURI! 