AMINTIRI ,, CULINARE” … DIN COPILĂRIA DE DEMULT…povestite de mama mea pt.cititorii mei

Plăcintă de gighir

,,De Paști făciam plăcintî di gighir. Hierbeam ficatu, bojocu (plămân), inima mai puțin… și uneori și ceva măruntaii (mațe) mai acătării. Le hierbeam cam pă jumătati, nu di tot. Tocam deoparti verdeațî, ceapî verdi și usturoi verdi, dacî apărea în grădină pînî atuncea. Dacă nu, nu; puneam din celi uscati. Puneam o mânuțî di orez înflorit așa, hiert pă jumati, câteva ouî, sari, piper după gustu fiecăruia. Ungeam tava, puneam prapuru pă jumătati, îl umpleam cu compoziția, trăgiam  jumatea cealaltî di prapur pesti ea, băgând-o puțin dedesupt.O dădeam la cuptior cam jumati di oră. Trebuia mâncatî când să răcea puțin, altfel nu să tăia bini. Da pentru cei fărî răbdari, ca tac-tu, o  mâncam și așa, caldî. Poftî bunî și dumneavoastrî!

Plăcintă cu orez

Pentru cî aveam oi la stînî și brânzî mai iuțic-așa, făceam, mai ales iarna, o plăcintî cu brânzî di oi și orez. Cum făceam? Orezu îl hierbeam puțin în lapti dulci, cam pânî sî să-nchegi, dădeam apoi deoparti tigaia sî să răcească oleacî, puneam brânza rasî și câteva ouî pesti orez, puținî vanilii, amestecam și făceam ruladî. Cam 3 ruladi, în funcții di mărimea tăvi. Foaia normalî, rulatî cu sucitoru, puneam umpluturî și rulam strâns și o lipeam la capiti cu puțin ou. Aluatu, am uitat sî spun, îl făceam cu țaic. Dacî nu era țaic la prăvălii, puneam bicarbonat…să știie…

Tăiței de casă

Poati te mirî, mamî, pentru cî, de ani buni, la mine nu ai prea văzut făcând tăiței acasî…dar, când eram copchil acasî la mini, făciam des și tăiței…nu cumpăram, ca acuma!…Spărgiam 2-3 ouî, le băteam bini-bini, puneam oleacî di sari, făinî cât cuprindea pentru o foie vîrtoșicî…O întindeam și tăiam cu cuțitu fâșii subțireli, ca tăiței lați di acuma, nu ca fideaua di subțiri! Îi uscai pă ziar, dar nu prea tari! Foloseai la ciorbi, făceai cu lapti, cum ți-era pofta! Cî era lumea năcăjitî, mamî! Nu ca acuma, cumpiri di toati di la magazin! Pocnești din dești…și gata, sacoșa plinî! Doamni, ajutî la toatî lumea, să fie bini în țara noastrî!

       Pusat

În loc di griș, cum e acuma, făceam pusat (n.n-păsat). Cerneai mălaiu și-l alegeai p-ăl mai mari, îl dădeai deoparti și-l puneai la sarmali, di carni sau di post, cum voiai sî faci. Uneori, chiar la pilaf sau la ciorbî, ca să le mai îngroși, dacî era cazu. Sau chiar la unili prăjituri mai simpli. Deci, în locu grișuli di azi, noi foloseam mălaiu!