Caty: Dacă nu știați că există o sfântă româncă care a supraviețuit trei ani într-o fântână părăsită, azi a venit timpul să aflați.

Viki: Exact despre asta e vorba azi — despre Cuvioasa Agafia de la Cușelăuca-despre viața ei extraordinară, de minunea care a salvat-o și de rugăciunea lucrătoare, care a însoțit-o toată viața. Și totul pornind de la articolele publicate pe blogul „acassaromania”. Să începem cu viața și minunile sfintei, așadar!

Viața și minunile Sfintei Agafia

Viki: Podcastul de față răspunde la o întrebare simplă: cine este Sfânta Agafia și de ce ajunge cineva să facă pelerinaj la mormântul ei de 6 ori într-un an, precum autoarea cărții.

Caty: Articolul „Sf. Agafia, ocrotitoarea tuturor” se deschide cu o mărturie personală directă. Contextul social al copilei e dificil: pierderea părinților-plecați la Kiev, ca pelerini, apoi accidentul traumatizant, care a dus la multe fracturi și entorse, ce-or fi fost ele nu știm exact, din care mica Agafia a supraviețuit miraculos, fără medicamente. Doar prin puterea rugăciunii către Dumnezeu. Chiar dacă ea a rămas țintuită la pat până la moarte, la 54 de ani.

Viki: Și din acest context vine fraza autoarei cărții, care rezumă tot: „Am simțit că merită să i se dea cinstea cuvenită, să fie cunoscută și la noi, unde puțini preoți și laici o cinstesc cum se cuvine.”

Caty: Cu alte cuvinte, cartea scrisă despre sfântă nu e neapărat un proiect academic — ci mai degrabă o promisiune făcută la mormântul sfintei, ca veniturile rezultate din vânzarea ei să fie donate mănăstirii Cușelăuca, unde a trăit sfânta și unde moaștele ei există și azi.

Viki: Iar mormântul acela are propria lui tradiție: credincioșii se rostogolesc pe piatra de deasupra lui.Lucru rar, dacă nu chiar unic în ortodoxie. Obiceiul vine direct din cuvintele sfintei, redate și în articolul tău- „Testamentul Sfintei Agafia”: „Cel ce se va rostogoli pe mormântul meu, vindecat va pleca!”

Caty: Așa e. Fetița Agafia Maranciuc a căzut la șase ani într-o fântână părăsită și a supraviețuit trei ani fără hrană din afară. Greu de imaginat! Dar ușor de înțeles de ce oamenii o numesc azi „grabnic ajutătoare”. Din această suferință, dusă în răbdare, în relație sfântă cu îngerii și sfinții care o cercetau, s-a născut și sfințenia ei. Încă din copilărie, tânăra s-a făcut „vas ales” al Duhului Sfânt, mijlocind pt. alții și aducând minunea în viețile lor, după cuvântul călugărilor athoniți, care au cercetat-o acasă.

Viki: Articolul detaliază situația canonizării sale, din 2016, trupul fiind depus într-o nouă raclă, iar vindecările la mormânt continând. Ca orice sfânt, Sfânta poate împlini orice cerere, dar e invocată îndeosebi pentru boli de oase, cancer și dezlegarea limbii muților.

Caty:Minunile diverse au determinat obștea mănăstirii să apeleze la ierarhie, binefacerile curgând la propriu, motiv pt. care, în 1998, au deshumat-o și au găsit trupul său întreg și binemirositor, certificând sfințenia sa. Iar articolul nostru „Sf. Agafia, Fericita Suferințelor” extinde portretizarea — suferința ca treaptă spre desăvârșire, nu ca piatră de poticnire, ca rușine și umilire socială.

Viki: Cele șase pelerinaje ale autoarei la Cușelăuca și cartea scrisă sunt, în fond, efectul aceleeași intenții: să nu lase o sfântă româncă să rămână necunoscută acasă la ea.

Caty:Firește.E un gest smerit, prin care s-a arătat că de la rugăciunea propriu-zisă la mărturie e un simplu pas, pe care suntem datori să-l facem toți cei ce am descoperit sfințenia. Sfințenia nu e un atu al vremurilor trecute, ci e chemarea lui Dumnezeu pt. noi toți, până la finalul acestei lumi.

Rugăciunea care ne însoțește

Viki: Dacă viața sfintei e argumentul, acatistul e instrumentul, putem zice. Articolul de pe blog- „Acatistul Sfintei Agafia de la Cușelăuca” pune la dispoziție textul complet, descărcabil, pentru cei care vor să se roage în tihna casei lor, nu doar la mormântul din Republica Moldova.

Caty: Practic, distanța mare față de Cușelăuca, localitate aflată în raionul Șoldănești, la o oră jumătate de Chișinău, nu mai e o scuză pt. niciun român aflat la ananghie și care vrea mijlocirea Cuvioasei Agafia. Mai cu seamă când se fac pelerinaje periodic acolo.

Viki: Exact. Acatistul e forma de rugăciune menționată explicit în mărturiile despre vindecări la distanță — citit acasă, cu credință, el e prezentat ca mijloc direct de legătură cu sfânta. Dar prezența la mormântul și racla Fericitei Agafia aduce și o mare bucurie, alături de alte beneficii…Și o știu și eu, care mi-am dus toată familia la Sfânta!

Caty: Credința rămâne singura condiție necesară! Fără ea, minunea, cum o spune și textul, se lasă așteptată.

---

Viki: Viața unei sfinte minunate, care a trăit în urmă cu două veacuri în Moldova de peste Prut, un mormânt cu o „regulă” deosebită-la care oamenii se rostogolesc pt. diferite cereri și un acatist- ca o punte de legătură spirituală, pus la dispoziție tuturor vizitatorilor site-ului tău —iată o combinație rară, cum nu prea găsești! Eu cred că e cazul să se aboneze toți prietenii virtuali, dar nu doar ei! Ci oricine are nevoie de o minune în viața sa!

Caty: Da, sfinții ne sunt mijlocitori către Cer. Iar combinația menționată chiar a început să funcționeze, prin promovarea minunilor Fericitei Agafia. Data viitoare vedem ce altceva mai poate aduce apostolatul social pentru omul contemporan, care fuge adesea de suferință și pentru care sfinții sunt adesea incomozi…Dar asta e o altă poveste, pe tema căreia vom discuta altă dată. Slăvit fie Domnul și sfinții Săi!