PREȚUIM VIAȚA ȘI SĂNĂTATEA TUTUROR!

VIAȚA, CEL MAI MARE DAR AL OMULUI! Dar oare știe omul să-l prețuiască cu adevărat? Mai cu seamă pentru că este darul lui Dumnezeu? Căci, văd atâta ignoranță și nepăsare în jur… Atâta cerbicie, cum zice Biblia…Atâta autosuficiență, de parcă nu ar fi viața lor, ci a altora! A vreunui dușman, poate… Declarăm că știm cine suntem, de unde venim și încotro mergem. Toți credem că știm cum să mâncăm sănătos, că știm adevărul despre firmele corporatiste care ne vând hrana și …medicamentele! Chiar credem că o și facem, înșelându-ne amarnic. Din păcate, cei mai mulți semeni de-ai noștri se tem să nu -și piardă viața abia atunci când nu se mai poate face nimic, când doctorii dau verdicte sau pronosticuri sumbre. Oare știu asta și cei care, parcă nedorind să rupă un lanț demult format, za după za, rostesc o vorbă bineștiută: ,, E viața mea și fac ce vreau cu ea!”?!? Cei ce nu au înțeles rostul postului religios, al regimului impus, al abstinenței și al cumpătării?

Prin natura mea, sunt o persoană care despică firul în patru, cum zice o vorbă pe la noi. Lucru care nu e totdeauna pozitiv. Dar care merită făcut ocazional. Par impulsivă poate, dar nu mă joc cu viața altora. Nu arunc cu presupuneri! Căci nu merge cu ,,am auzit… cu ,,mi se pare”…când e vorba de viața sau sănătatea omului.De aceea citesc, sintetizez, caut dovezi să îmi susțin părerile, citesc mult din sfera sănătății și alimentației. În plus, ce e și mai important, verific pe pielea mea aplicarea informațiilor în practică, căci știu că ,, teoria ca teoria, dar practica te omoară!” Asta mi s-a spus la cursurile de nutriție! Ca înainte să aplic pe alții, să încerc pe mine o rețetă nouă, un remediu. Asta am auzit și-n cabinetul Luminiței Obreja, un terapeut de succes din Focșani, care mi-a ușurat suferința și mi-a lungit viața și care ea însăși a consumat toate suplimentele de la Calivita înainte de a le prescrie altora.

 Cu ceva timp în urmă, scriam un articol pe pagina fb a Acassa despre forța vindecătoare a plantelor:,,De când mă știu, am iubit natura: pomii înfloriți, florile de cultură, câmpurile colorate și arborii parfumați. Pentru grația și parfumul lor, îndeosebi. În afara fructelor lor, care s-au dovedit a fi sursă de hrană, mai ales în zona noastră subcarpatică, pomiii fructiferi și copacii ce străjuiau șoseaua copilăriei mele au fost sursă de inspirație poetică sau plastică, au fost maiestuoși actori ai unor piese jucate la  scenă deschisă de  Regina Natură. Ciclamele, movetele și mușcatele din ferestele casei, apoi cireșii parfumați și teiul nașei Dumitra, din colțul străzii, salcâmii de peste pârâul din spatele casei părintești, toate au un iz de  parfum ce nu se uită vreodată. Cu toate acestea, un subiect aparte l-au constituit mereu, în viața mea, plantele medicinale. Așa zisele ,,medicinale”, întrucât au fost folosite în medicina naturistă de mii sau sute de ani. Deși e cam greu de separat în această privință, câte dintre plante  (inclusiv  arborii!) sunt medicinale și câte nu, câte se folosesc ca alimente și câte ca medicamente, totuși, plantele medicinale numite generic așa au constituit pentru mine un subiect…științific. Când eram mică adunam măceșe, șovârf, coada șoricelului și sunătoare pentru școală (pe vremea lui Ceaușeșcu), mergeam cu școala la adunat frunză de dud pt. viermii de mătase, foloseam urzică și brusture pt. spălat la cap, toamna adunam fructe de pădure (măceșe, coarne). Și câte și mai câte: colectam mătasea de porumb, codițele de la cireșele mâncate le puneam la uscat, floarea de salcâm o foloseam la gogoși, prospătă, dar și la băi de șezut, țintarura și albăstrelele la  ceaiuri. Vreți să știți ce făceam cu podbalul? Nu doar îl tocam la rațe, ci înfășuram, după o rețetă veche a bunicii, sarmale de post! Sau făceam ceai pt. astm! Cu ciuboțica cucului? Așijderea, ceai pt. fortificarea plămânilor, dar nu numai! 

Mai târziu, pe la 20 de ani, am aflat-o pe Maria Treben. Și așa am descoperit cu adevărat forța vindecătoare a plantelor, date de Dumnezeu, în mărinimia Sa, ca alimente de toată ziua, dar și ca medicamente, pt. vindecarea trupului. Așa am început să  curăț coaja de salcie-aspirina vegetală, să adun florile de gherghin, pt tensiune, coada calului- ca sursă de siliciu și fixator al calciului. Așa am aflat de perna cu pedicuță-pt reumatism și  de cataplasma cu  varză sau hrean, de biterrul suedez, privit pe atunci ca un panaceu universal. De pe atunci am început să scriu rețete  peste rețete,  iar mai târziu am alcătuit  ,,culegeri de sfaturi și rețete diverse “, atât de medicină alopată, cât mai ales de medicină naturistă. Mult mai târziu, am fost interesată să scriu și rețete de săpunuri și cosmetice făcute în casă, având la bază plantele, unele publicate în cartea mea despre comuna Bordești.

Dar poate unii se întreabă încă, de ce dăm atâta importanță plantelor azi, când lumea a avansat și există remedii alopate mult mai puternice în privința vindecării bolilor? Din mai multe motive, dragi cititori: 1. Pt. că și medicamentele de sinteză se extrag din plante, de cele mai multe ori, parțial/integral; 2. Pt. că nu au efecte adverse (deși unii medici incearcă să ne spună că au, în anumite combinații…);3. Sunt mai ieftine; 4. Sunt darul lui Dumnezeu pt. om; 5. Pot fi două într-una: aliment și medicament!

Plantele sunt studiate de mii de ani și există dovezi concrete că și-au făcut mereu treaba. Unde nu s-a putut, datorită limitării omului sau a neputinței lui, pt. că boala era avansată, a rezolvat Dumnezeu… În plus, ele trebuie  folosite preventiv, înainte de toate, apoi în anumite afecțiuni, curativ. Pe când medicamentele alopate se adresează omului  când e bolnav deja. Din păcate, asta este limita lor! Nu mai vorbim de faptul că medicii nu-s școliți să trateze integral omul, trupește și sufletește, adică holistic, deși au depus un jurământ, urmându-l pe Hipocrate…Ei tratează separat, fiecare pe palierul lui de cunoaștrere, conform specializării, de unde riscuri enorme și erori medicale. Și asta chiar acum în era informațională! A cunoașterii, a științei! E ciudat cum azi omul e obligat să-și  purifice apa folosind aparate (filtre, etc) pt. că nu mai găsește apă curat microbilologică, să-și cumpere aparate de ionizat, de  curățit aerul, că nu-l mai are, să-și cultive pământul singur și să-și macine singur grâul…și asta, repet, în  secolul XXI! Asta a făcut știința omului fără de Dumnezeu! Iată de ce trebuie înțeles totul prin prisma referatului biblic, a căderii omului în neascultare. Care cădere a avut consecințe devastatoare asupra naturii și  a omului. De aceea  l-a oprit Dumnezeu pe om să nu mănânce din pomul cunoașterii, nu din egoism! Ci pt. că știa că este înclinat spre păcat, că nu are dreaptă socoteală fără El, discernământ duhovnicesc! Că nu are măsură, în definitiv! Omul nu știe să se oprească! Iar asta se vede acum…  Și ridică din umeri că nu are ce să mai facă…manâncă ceea ce-i dă corporațiile cele mari, bea toate chimicalele care dau dependențe,  nu se sinchisește să citească nici măcar eticheta. Zice că tot va muri într-o zi… măcar așa bea și se veselește  și nu duce lipsă de nimic! Vai, nouă! La ce ne ajută liberul arbitru, dacă lucrurile stau așa? Să ne agosnisim  boală și moarte… Deja după 20-25 ani încep problemele, dacă nu mai devreme. Cum zicea cineva, un sfert din hrană ne e de folos nouă, iar trei sferturi, doctorului sau cine mai știe cui… Din păcate, boala nu se vede imediat…are o formă latentă până iese la suprafață. Iar uneori e prea târziu. De aceea, plantele,  sub forma suplimentelor alimentare, ne sunt de folos real, chiar salvator. Încearcă unii să spună că nu-s de efect, că-s de durată ca  efect, că-s scumpe… că există și o industrie a lor, tot așa cum e  cea farmaceutică, așadar interese majore  ca ele să se vândă.Chiar dacă ar fi așa, și poate că adevărul e undeva la mijloc, trebuie să cercetăm și să deschidem nu doar ochii mari, ci și mintea, ca să înțelegem cum stau lucrurile. E clar că există și persoane care exploatează cum poate mai bine fiecare șansă în parte. Pentru bani, pt faimă, etc.Pe de altă  parte, chiar dacă plantele sunt mai ieftine ca să le industrializezi, să le aduni și  alegi, să le usuci, să le faci capsule sau macerate( după luni de zile) e nevoie de timp, spații, forță de  muncă, adică de bani. Să mai zic de studii  de cercetare?Așadar, nici  industria suplimentelor alimentare nu poate fi atât de ieftină! Dacă vorbim de  plante  bio, pure, organice! Dacă ținem cont că într-o pilulă naturală de betacaroten poți încapsula câteva kg de  morcov, de o anumită concentrație, ceea ce nu poți lua din alimentație într-o zi, atunci înțelegi de ce un tub cu 30 de capsule costă câteva zeci de lei!

Ce spun studiile științifice în domeniu?

După ce a publicat recent o carte ca ,,un fir al Ariadnei în labirintul produselor alimentare nesănătoase”, fostul director al Institutului de Cercetări Alimentare din Bucureşti (ICA), d-l prof. dr. Ghe. Mencinicopshi, ne-a explicat cum se fură la E-uri, ce sunt alimentele culturale şi neuromarketingul, dar şi-a băgat puţin nasul şi unde ne fierbe oala cu ciorbă. Ştiri pe aceeaşi temă : ,,Americanii bagă taxă pe cola … Tânăr reţinut pentru că cerea taxă de protecţie unui elev (Cseke Attila)… Susţinem în continuare taxa pe fast-food. „.

Prietenii îi spuneau până acum câteva luni… „dr.Menci”(n.n.- între timp a plecat la Domnul). Era omul care scotea E-urile din consumator şi dădea cu ele în marii producători de alimente. Oficial, era directorul ICA., dar în realitate, era un soi de detectiv pasionat, care urmărea micul şi berea până la locul …crimei nutriţionale. Un savant puternic, netemător, care spunea lucrurilor pe nume fără teamă, în interesul semenilor săi.Iar ca toate aceste adevăruri să nu rămână vorbe în vânt s-a apucat să și scrie, pentru că știa că vorba zboară și scrisul rămâne: „Şi noi ce mai mâncăm?”. Ce-a ieşit, găsiţi în librării, în mediul on-line, etc…Parafrazând titlul cărţii, şi dr. Menci ce mânca? Mai avea ce? Sigur! Alimente biologice şi mai puţin alimente culturale.Reuşea?Cam în 90% din cazuri, da, mărturisea dumnealui într-un interviu televizat…,,Dar vreau să fac o paranteză pentru a explica diferenţa dintre alimentul biologic şi cel cultural. Cel biologic este cel care poate fi luat direct din natură şi consumat ca atare (fructele, legumele). Alimentul cultural este cel asupra căruia intervine cultura omului, nu biologicul”.

Ce aduce nou cartea sa?Este în primul rând o abordare holistică a alimentaţiei. Se porneşte de la ideea că alimentele sunt influenţate de modificările mediului. Că alimentele sunt parte din mediul nostru înconjurător. Dacă acesta este poluat, şi alimentele noastre vor fi poluate. Dacă agricultura este superchimizată, şi alimentul va fi la fel. Un capitol important al lucrării sale revoluționare este cel al crononutriţiei. Adică modul în care bioritmurile noastre fiziologice (circadiene sau sezoniere) ne influenţează comportamentul alimentar.

Ce este cu „Noua ordine alimentară” de care pomenea în carte? Este timpul să conştientizăm din ce în ce mai mult relaţia dintre aliment şi sănătate. De asemenea, să nu uităm că părinţii poartă responsabilitatea pentru obiceiurile alimentare ale copiilor. Până pe la vârsta de 10-14 ani, imaturitatea sistemului nervos al copiilor îi împiedică să-şi formeze comportamente de consum alimentar sănătoase. Dacă vor fi lăsaţi să privească mult timp la televizor reclamele la diverse produse, nu vor avea decât de suferit mai târziu. Neuromarketingul este acea publicitate agresivă cu elemente de manipulare care tulbură mecanismele normale de formare a obiceiurilor corecte.

Mai putem să mâncăm „slow” într-o eră din ce în ce mai „fast”?, a fost o altă întrebare destinată marelui profesor. ,,Putem face acest lucru. Analizând fiecare dintre noi dezavantajele unuia şi avantajele celuilalt stil de viaţă putem scăpa din capcană, deşi pare incredibil acest lucru. La fel cum este şi titlul cărţii „Şi noi ce mai mâncăm?” – pentru că unul zice „nu mânca aia!”, altul zice, „nu mânca aialaltă!” – eu arăt că încă mai avem ce mânca! „

Şi cam ce ar trebui să mâncăm?

,,Am o nouă abordare a piramidei alimentare, mărturisea specialistul amintit. La bază este activitatea fizică – mers pe jos, urcat pe scări etc. După aceea este zona hidratării cu apă. Nu cum zic ăştia de la CNA, „doi litri de lichide pe zi”. Lichide sunt şi ţuica sau vinul şi nu cred că cineva poate recomanda doi litri pe zi de ţuică! Recomand minimum cinci porţii (jumătate de kilogram pe zi) de legume şi fructe proaspete, pe cât posibil ecologice. De ce „da” pentru iahnia de fasole şi „nu” pentru fasole bătută? Fasolea bob este o leguminoasă foarte valoroasă, cu o proteină foarte bună, de calitate, dar şi cu fibre vegetale foarte multe, deci cu efect cardio (efect benefic asupra aparatului cardio – vascular – n.r.). Nu îngraşă pentru că biodisponibilitatea caloriilor este foarte mică (se absorb mai greu din tubul digestiv – n.r.), deoarece amidonul din compoziţia bobului de fasole este într-o formă rezistentă. În momentul în care faci praf bobul – la propriu – şi îl transformi în fasole bătută îi creşte atât de mult indexul glicemic (creşterea glicemiei în interval de o oră – n.n), încât îşi pierde acele proprietăţi benefice”.

,,Cu perişoarele din ciorbă ce‑aţi avut?, a fost întrebat iar dr. Ghe. Mencinicopshi. Și a răspuns ca un adevărat nutriționist ce era: ,,Perişoarele sunt făcute din carne tocată, indigestă. Având o suprafaţă de contact foarte mare cu aerul înconjurător, grăsimile din compoziţia chiftelelor de carne se peroxidează, devin grăsimi „rele”. Carnea este de asemenea asociată în compoziţie cu orez, adică amidon, iar asocierea dintre carnea de origine animală cu amidonoasele (cereale, pâine, cartofi, cartofi prăjiţi) nu este deloc sănătoasă. Uneori, perişoarele sunt legate cu ou – o altă asociere nesănătoasă. De aceea mesele trebuie să fie frugale, iar la o masă trebuie să consumăm maximum un aliment concentrat (orice nu este legumă sau fruct).Cuplăm brânza cu roşia…?Nu! Explic în tabele cum se asociază corect ouăle, pastele făinoase, carnea, dulciurile……cu slana?Este un capitol special despre cum mănâncă românii. Şi un capitol aparte despre porc.”

Cât de mult se „ciupeşte” la E-uri în România? ,,Vă dau un exemplu recunoscut de producătorii din România – nu de mine – din cele aproximativ 220.000 de produse din carne, 20-30% reprezintă aditivi alimentari. Trageţi singuri concluzia! Un produs al unei mari firme, să zicem de iaurt, vândut în România are aceeaşi compoziţie precum cel vândut în străinătate?În general, nu.Deci la „ei” sunt mai sănătoase…Sau mai bolnave… Depinde… Abordările sunt simpliste şi reducţioniste. E o mare greşeală să definim alimentul după denumirea generică. Când spunem pâine, vorbim de fapt despre zeci de mii de sortimente – fără să exagerez – de alimente diferite. Şi atunci cum putem şti care pâine este bună? Trebuie să citim eticheta, să vedem ingredientele, să ne informăm asupra tehnologiei de producere. La pâine, de exemplu, există tehnologie de producere monofazială sau polifazială care imprimă cu totul alte caracteristici nutriţionale alimentului numit pâine.”

Ne putem încrede în ceea ce scrie pe etichete? ,,Depinde de eficienţa şi de credibilitatea sistemelor de control. Pentru că, dacă producătorul ştie că în Ţara Românească nu sunt laboratoare sau posibilităţi de control, face ce vrea. E ca şi cum ai face o lege care limitează viteza rutieră, dar nu ai radare. Şi pe noi cine ne apără de invazia E-urilor?Noi înşine. Nu mai scapă cine poate, scapă cine ştie, cine este informat. De aceea am şi scris cartea, pentru că în cunoştinţă de cauză, să ne asumăm ceea ce mâncăm sau ceea ce nu mâncăm. Noi nu conştientizăm că suntem şi ceea ce nu mâncăm. …Eu susţin că mai întâi trebuie să facem educaţie copiilor noştri, noi înşine să fim exemple pentru ei, şcoala, mass-media. Mai bine reglementăm – şi aici iar mă vor înjura foarte mulţi – regimul publicităţii care se face la alimente. Sunt ţări care se gândesc să interzică publicitatea la alimente pentru copii, mai ales cea televizată”.

Cel mai bun, cel mai rău aliment? ,,Pot să vă spun că nu există niciun aliment-minune. Alimentul-minune este dieta – spectrul nostru alimentar. Cât mai multă diversitate, din cât mai multe specii, evident totul cât mai natural, toate incluse într-un stil de viaţă activ. Aceasta este abordarea globală, holistică, cheia prevenirii bolilor. „

Citește mai mult pe: https://adevarul.ro/news/eveniment/prof-dr-gheorghe-mencinicopschi-daca-producatorii-alimente-stiu–nu-controlati-fac-vor-1_50abb6b27c42d5a6637f18e4/index.html