Zi: 8 februarie 2023

                        

Omule, ce-n astă lume, zi și noapte tu trudești,Stai o clipă și ascultă semnele cele cerești!

Stai o clipă și ascultă-ți conștiința-ți întinată Și-ai să vezi că azi salvarea stă în mâna ta cea dreaptă!

Stai și-ascultă azi planeta ce ai vrut să stăpânești Ca s-auzi cum plânge  cerul și puterile cerești!

Și ia seama la icoana din biserica creștină, Care-așteaptă-n tindă astăzi pe creștinii ei să vină

Să descuie iar altarul, pregătiți de Sfânta  Jertfă, Și alături azi de îngeri și de preot iar să cânte.

Să  cerșească îndurare de la Domnul Savaot ,C-ai aprins întreg pământul, cu păduri, cu munți, cu tot!!!

Tu, coroana de pe frunte, cea mai de preț nestemată, Ce-ai pierdut odată Raiul și-ai rămas pe lângă Poartă,

Ai trădat nu doar pământul, ce-ai avut sub stâpânire, Ci și Raiul și pe Domnul, pierzând a ta nemurire.

Ba ai vrut să-I răpești locul de Stăpân și Dumnezeu, Ca Lucifer, altădată…și- ai căzut atât de rău!

Și pierzând prietenia Creatorului cel Sfânt, Toate fură blestemate, de la cer pân la pământ!

Ți-ai venit în fire-o vreme, pocăindu-te puțin, Dar căzut-a apoi Abel, ucis de către Cain.

Și ai pribegit prin lume, blestemat de Dumnezeu, Pân la Babel… vrând la cer să ridici poporul tău.

Fără pocăință însă și prietenul Divin, Toate-s umbră și visare, trecătoare…totu-i chin.

A venit apoi potopul, numai Noe rămânând, Căci stricat ajunse totul, de la cer pân la pământ!

Dat-a binecuvântare Domnul și un început al vremii…Și trimis-a proorocii pt. mântuirea lumii.

Dup’-o vreme-ai croit idoli pt. a ta cârmuire /Și ucis-ai proorocii ce-ți grăiau de îndreptare.

A venit apoi și Fiul, cel mai mare prooroc!/Dar L-ai răstignit pe Cruce… și-ai pus în loc pe Noroc.

El e Dumnezeul lumii, banul, rangul și averea! /De vreo 20 de veacuri, doar în asta-ți stă puterea.

Haosul în loc de lege, ura în loc de iubire,/Trupul nu-ți mai este Templu, ci motiv de grea cădere.

Ai uitat de Domnul iară și de scopul vieții tale! /Timpul zici că ți-e dușmanul rostuirii viitoare.

Și azi spui c-ai vrea, deodată, să stea timpul tău în loc…Să te bucuri iar de darul ce n-ai prețuit deloc!

Să te bucuri azi de-o floare…ce în graba-ți n-ai văzut…de vreo zece zile-ncoace..fiindcă timpul  a trecut…

Să te bucuri de lumina ce inundă tot văzduhul, Ce ți-a dat-o ție Domnul ca să te înalți cu duhul.

Să-nțelegi că Creatorul la viață te-a adus,/ Toate ți le-a pus pe tavă: și de jos, dar și de Sus!

Parcă ți-ai venit în fire ca rătăcitorul fiu /Din parabola iubirii, ce din mort, s-a făcut viu.

Parcă plângi în vers cu David, ce-n psaltire regăsea/ Bucuria…și tristețea astfel ce o alunga.

O uitași pe Magdalena, a nelegiuirii fiică…/Dar acum ți-a amintit-o un mic virus…și, de frică,

Astăzi vrei ca lumea toată, timpul tău în loc să stea…/Să nu vină ,,mâine’’ iară, să nu-ți pierzi familia.

Căci ți-e teamă….nu se știe dacă ,,mâine” o să mai vină…/Dac-o să mai fiți cu toții…încărcați de multă vină.

Azi, dușmanul tău feroce, timpul , cum l-ai socotit,/ L-ai privit întâia oară cu atenție, smerit…

Nu l-ai mai primit în fugă, ignorându-i iar puterea…/Nici de sus, ca un stăpân ce nu și-a cinstit averea.

Căci rostit-a Domnul Crucii în popor, la timpul Său, /Să-și răscumpere toți vremea, credincios și chiar ateu.

Cel ce vrea, în veșnicie, timpul său  să și-l câștige, /De-i o zi, un an, o viață, trebuie  ca să se lupte!

Te-a trimis în timp să cauți ce porunci ai mai călcat…/Și-ai descoperit că totul e murdar, e  întinat.

Darul vieții, sănătatea, tu mereu ai ignorant..,, Ce-o vrea Domnul’’!, ți-e sloganul, chiar și-un chips de ai mâncat.

Nu-ți stă gândul nici la suflet, ce-i legat de Dumnezeu…Și-n zadar condamnă Legea (pre)destinația spre rău.

De te rogi, o faci de frică, nu ca un fiu iubitor…Nu ca să te-mpaci cu Tatăl, ci ca să ceri ajutor!

Acum iată, stați în casă laolaltă-n rugăciune, În comuniune sfântă, toți cu Domnul și cu tine.

Ai descoperit Scriptura, pe Noe și pe Avraam,/ Ce-au negociat cu Domnul pentru-ai lor …și nu fu-n van!

Să nu piardă Domnul lumea, chiar de-i rea și de-i păgână! Doar s-o cearnă și s-o spele, ca s-o facă iarăși bună!

Mama iși ucide  pruncii, iar familia creștină Nu-i la modă, ‘i perimată, da’-ncărcată e de vină…

Copiii nu mai ascultă, își omoară chiar părinții /Că le-au dat o palmă-două sau  le-au refuzat bănuții…

Iar în cuplu desfrânarea este iar la ea acasă, Ca-n Sodoma și Gomora-i toată floarea creștinească!

 Nu mai e rușine astăzi, iar minciuna-i la vedere, E a doua firea-a lumii, buruiană ce nu piere.

Iar poteca dintre case n-o mai vezi, a dispărut! Căci pe facebook toată lumea-i, din zori pân’ la asfințit!

Așa se iubesc flăcăii și fecioarele, pe chat…Se mărită pentr-o lună, apoi merg la divorțat.

Tribunalele sunt pline, avocații, plictisiți…Doar bisericile-s goale…, iar creștinii, risipiți

Prin bordeluri , cabinete conduse de vrăjitori, Ce prin metode oculte te smintesc și-ți dau fiori.

În politică, se vede, un alt Babilon…un os…Cel ce suferă-i românul, se-nțelege, cel de jos.

Doar cultura pare-o punte, ce-o străbat unii confrați, Vrând să șteargă divergențe apărute între frați.

Ce-a rămas curat pe lume, nestricat și-n legea firii? Te întrebi, poate, de-o  vreme, reflectând la mântuire.

Pentru-al tău confort, știința ți-a răpit pe Dumnezeu Și te-a pus mereu de-a stânga, pecetluit ca ateu.

Și plătești din plin și astăzi, c-ai mâncat cu-Adam din pom,Vrând să știi de toate-n lume, să fii dumnezeu, nu om!

Ai deschis, cu prețul păcii, idealuri și noi uși Și-ai ajuns chiar și pe Lună, studiind chiar noi viruși.

Te-ai încărcat cu putere: economic, nucleară!  Și-ai zburat în supersonic, cerul atacându-l iară.

Atmosfera-ntunecând-o, aerul poluând greu,Iar delfinii alungându-i, ca și ursul…, la muzeu.

Stai astăzi și socotește care-i prețul de plătit C-ai ales știința-n viața-ți ce Domnul ți-a oferit.

Da, L-ai alungat departe chiar pe Domnul Dumnezeu! Separând de El știința…și te-ai declarat ateu.

Reflectează azi, străine, ce te-ai depărtat așa, De natură și de Ceruri și de însăși viața ta.

Iată ai răspunsul astăzi: știința e limitată! Numai Domnul stăpânește peste minte și viață!

Strigi la Cer de-o lună-două, speriat de ce-i în țară, Dar ți-e frică o icoană s-o săruți, de ieși afară…

Mergi să cumperi zilnic pâine, la biserici însă NU…Căci ți-e frică de corona, că-l aduci de-acolo tu!

Ce-a făcut micuțul virus, te-a separat de Viață?! Căci Prescura-I Învierea, leac și veșnicia toată!

Încă ești nepriceput, slab la minte și-n credință…Și IL pierzi pe Domnul iară cu a ta nechibzuință…

Când o să-nveți lecțioara despre viață și iubire? Căci Hristos e Domnul Vieții, nicidecum a ta pieire!

Când o să te-mpaci cu Domnul, dacă frica te înmoaie? Când, creștine, dac-un virus te-a închis într-o odaie?!

,,Mâine…mâine’’ …zici întruna că o să-ți găsești puterea Să-L îmbrățișezi pe Domnul și să-I spui că-I asculți vrerea…

Atunci,cere înc-o zi, de mai crezi c-o s-o obții.Dar fă astăzi pocăița…că mâine nu știi de-oi fi!

Cere azi îngăduință, astăzi  să ceri mila Sa! Dacă vrei să câștigi vremea pentru mântuirea ta!