,,De Paști făciam plăcintî di gighir. Hierbeam ficatu, bojocu (plămân), inima mai puțin… și uneori și ceva măruntaii (mațe) mai acătării. Le hierbeam cam pă jumătati, nu di tot. Tocam deoparti verdeațî, ceapî verdi și usturoi verdi, dacî apărea în grădină pînî atuncea. Dacă nu, nu; puneam din celi uscati. Puneam o mânuțî di orez înflorit așa, hiert pă jumati, câteva ouî, sari, piper după gustu fiecăruia. Ungeam tava, puneam prapuru pă jumătati, îl umpleam cu compoziția, trăgiam jumatea cealaltî di prapur pesti ea, băgând-o puțin dedesupt.O dădeam la cuptior cam jumati di oră. Trebuia mâncatî când să răcea puțin, altfel nu să tăia bini. Da pentru cei fărî răbdari, ca tac-tu, o mâncam și așa, caldî. Poftî bunî și dumneavoastrî!
Plăcintă cu orez
Pentru cî aveam oi la stînî și brânzî mai iuțic-așa, făceam, mai ales iarna, o plăcintî cu brânzî di oi și orez. Cum făceam? Orezu îl hierbeam puțin în lapti dulci, cam pânî sî să-nchegi, dădeam apoi deoparti tigaia sî să răcească oleacî, puneam brânza rasî și câteva ouî pesti orez, puținî vanilii, amestecam și făceam ruladî. Cam 3 ruladi, în funcții di mărimea tăvi. Foaia normalî, rulatî cu sucitoru, puneam umpluturî și rulam strâns și o lipeam la capiti cu puțin ou. Aluatu, am uitat sî spun, îl făceam cu țaic. Dacî nu era țaic la prăvălii, puneam bicarbonat…să știie…
Tăiței de casă
Poati te mirî, mamî, pentru cî, de ani buni, la mine nu ai prea văzut făcând tăiței acasî…dar, când eram copchil acasî la mini, făciam des și tăiței…nu cumpăram, ca acuma!…Spărgiam 2-3 ouî, le băteam bini-bini, puneam oleacî di sari, făinî cât cuprindea pentru o foie vîrtoșicî…O întindeam și tăiam cu cuțitu fâșii subțireli, ca tăiței lați di acuma, nu ca fideaua di subțiri! Îi uscai pă ziar, dar nu prea tari! Foloseai la ciorbi, făceai cu lapti, cum ți-era pofta! Cî era lumea năcăjitî, mamî! Nu ca acuma, cumpiri di toati di la magazin! Pocnești din dești…și gata, sacoșa plinî! Doamni, ajutî la toatî lumea, să fie bini în țara noastrî!
Pusat
În loc di griș, cum e acuma, făceam pusat (n.n-păsat). Cerneai mălaiu și-l alegeai p-ăl mai mari, îl dădeai deoparti și-l puneai la sarmali, di carni sau di post, cum voiai sî faci. Uneori, chiar la pilaf sau la ciorbî, ca să le mai îngroși, dacî era cazu. Sau chiar la unili prăjituri mai simpli. Deci, în locu grișuli di azi, noi foloseam mălaiu!
De luni de zile, la deschiderea calculatorului ori telefonului, vedem cum suntem invadați de articole privind paraziții și legatura lor cu bolile. Pentru insistența unor asemenea articole și pt direcționarea către un anume site de vânzări, nu putem să nu ne gândim la interesul unora de a scoate bani și din asta, nu? Ni se cam…,,ia”… de la atâtea studii și cazuri tratate…Ne par chiar incredibile pozele care arată organe, precum inima sau creierul, pline de astfel de paraziți vizibili.
Nu știu câți dintre dvs, prietenii și cunoscuții mei, și-au pus problema în mod real și câți au trecut mai departe…Pot să pun pariu că cei mai mulți au ignorat. Și pe bună dreptate, pt că se clasează în prima categorie de oameni, cei cărora nu le pasă de sănătatea lor sau a familiei lor. Aceștia nu s-au detoxifiat niciodată la modul conștient și nu și-au pus problema existenței unor paraziți …de care, culmea, să nu scape (ieftin, cu puțin pelin sau ulei de cuișoare)! Alții însă, foarte puțini la număr, mai știu câte ceva, citesc, aplică…Curiozitatea lor i-a adus fața în față cu produse specifice, chiar.
Deși lumea a progresat vizibil, pe toate planurile, în ziua de azi nici măcar nu se pune problema ca oamenii să nu fie infestați cu paraziți, spun studiile. Cum așa? Pare exagerat….și totuși nu e, întrucât aerul este poluat, apa, murdară și mâncarea e infestată( în ciuda chimizării ei!).
Să știți că și eu am fost mirată să aflu că am așa ceva, în urmă cu 12 ani! Testele aparatului de biorezonanță magnetică mi-au tot arătat prezența lor ani la rând. De ce? Pentru că nu am fost convinsă și am tratat superficial problema. Adică nu am făcut un tratament dur și consistent, câteva luni la rând, nerepetând procedura. Poate și pt că mi s-a părut bătaie de joc să irosesc banii pentru…paraziți! Așa cum gândim mulți…Abia după ce am luat problema în serios pot spune că sunt pe calea cea bună… Dar, există totdeauna un DAR, trebuie avut în vedere repetarea tratamentului naturist de 2 ori pe an, pt a putea omorî și ouăle paraziților.
Vestea cea bună este că azi știu ce să fac… a trebuit să fac cursuri de nutriție, ca să aflu ce dreptate avea d-na Luminița Obreja, în cabinetul căreia am mers pt a-mi afla sănătatea. Printr-un stil de viață sănătos, îi poți ține la distanță.Prin creșterea imunității, în special. Acum știu clar, pe pielea mea, că paraziții există și oamenii sunt ,,bune gazde”, care-i poartă fără să le pese de ei…Dacă nu ai grijă de sănătate, mai știu că paraziții pot să provoace mari dezechilibre și boli înfiorătoare, ca giardoza, oxiuroza, toxoplasmoza, etc. National Geographic scria că paraziții au ucis, de –a lungul istoriei, mai mulți oameni decât războaiele mondiale!
Care sunt simptomele, știți, nu-i așa? Diaree, greață și vărsături, balonări și dureri de burtă, mâncărimi anale, lipsa poftei de mâncare și chiar scăderea în greutate. Paraziții se hrănesc zilnic cu substanțe din corpul gazdei, din țesuturi și organe, unii migrând în plămâni, inimă și chiar în creier!
Studii de specialitate au arătat că bolnavii de astm, de schizofrenie, de cancer, au astfel de paraziți microscopici, nu neapărat limbrici sau tenii! Puteți afla mai multe din cartea Huldei Clark -Vindecarea tuturor formelor de cancer, lucrare recomandată nouă de specialiștii CaliVita.
Așadar, dacă vrem să scăpăm de boli, e imperios necesar să ne deparazităm de 2-3 ori pe an. Există pe piață multe rețete ieftine,financiar vorbind, dar nu atât de eficiente. Concentrațiile mici aduc rezultate mici. CaliVita, firma mea de nădejde și un adevărat brand pe piața suplimentelor naturale, vine cu mai multe propuneri, pt a preveni si a trata parazitozele, care, cum spuneam, se fac vinovate de multe complicații privind sănătatea de zi cu zi. Aceste produse sunt organice, cu efect maxim și fără efecte secundare sau adverse. Pe perioada deparazitării se evită lactatele și dulciurile, alimente preferate nu doar de noi, ci și de amicii noștri, paraziții!Toată familia trebuie s-o facă, altfel existând riscul contaminării! Și repetând, pt a fi sigur că ai eliminat tot, inclusiv ouăle lor.Cum vei ști asta, dacă a avut efect deparazitarea? După lipsa simptomatologiei, în primul rând, desigur. Dar și prin testele de laborator/care sunt, din păcate,lipsite de acuratețe! Cel mai sigur examen este cel pus de aparatul de biorezonanță magnetică, care arată mult mai multe decât un test coproparazitologic(viermii migrând, uneori!, iar pt cei microscopici, care străbat tot organismul, nu-s prezenți doar în fecale, este irelevant!).
Dragii mei, nu am niciun interes să vă dau acest ,,pont”…Doar acela de a fi mai sănătoși cu toții. Dar, ca una care a înțeles impactul paraziților în propriul organism și s-a luptat ani de zile cu ei, și o mai face și azi, preventiv, după 12 ani!!!!, nu pot să tac! Suntem datori să dăm informația mai departe și să ajutăm real pe cei dragi!!! Dacă mai este timp! Din pacate, pt unii, nu mai sunt 12 ani, cum au fost la mine…Trebuie acționat rapid! CaliVita m-a ajutat să înțeleg că sănătatea poate fi recuperată, cu efort, dar se poate!Că organele se refac, în câteva luni de zile, după ce le-ai neglijat sau stricat ani la rândul, și că poți să lupți pt o viață de calitate. Acesta este motivul pt care mi-am făcut un blog: să ajut cu infomații pe cei ce vor să știe ce să facă! M-am informat singură, autodidact, până la un punct…dar, așa cum și noi profesorii avem tehnica, stilul propriu și mai ales experiența lui de viață, propriile concluzii, așa și specialiștii naturopați, de medicină naturistă și complementară, au rezultatele proprii, prin care pot convinge de faptul că au dreptate. Că nu există riscuri ale folosirii suplimentelor alimentare și că nu se poate compara un leac din bătrâni cu unul modern, cuprins intr-o capsulă concentrată, un medicament naturist așa zis! Cu efect sigur, țintit, verificat. Chiar dacă se spune că trebuie timp pt a obține un efect. Toate rezultatele vin în timp, e firesc.Pt că în timp a venit și boala, nu într-o cilpă! Dar există și formule rapide, depinde de afecțiune! DE ACEEA AM ALES ECHIPA CALIVITA, PT A FI ÎN SIGURANȚĂ: PRODUSE SIGURE, RECUNOSCUTE ȘI APROBATE ÎN PESTE 40 ȚĂRI, CONCENTRATE, ORGANICE-BIO, CU UN RAPORT EXCELENT CALITATE-PREȚ!
Mulțumesc celor două mari doamne calivitene, care și-au pus viața în slujba oamenilor, ajutându-i continuu, d-na Lumința Obreja din Focșani și d-na Eva Papp din Arad, numită ,,mămica CaliVita din România”, care m-au ajutat să înțeleg că pot face mai mult pe această linie, de a duce un stil de viață sănătos și de a-l imprima celor cunoscuți, prin informare! Care au crezut în mine și în puterea mea de perseverare! Mulțumesc CaliVita, că exiști și în țara mea, dar mai ales că mi-ai schimbat viața! ȘI E DOAR ÎNCEPUTUL! Doamne ajută!
Cel mai folosit produs pentru spălat a fost și rămâne săpunul. Din păcate, femeia de azi nu doar că nu se mai străduiește să obțină ea însăși săpunul, în casă, pe cale naturală, ci privește cu detașare săpunul de casă, cumpărând cele mai parfumate săpunuri din magazine. Și nici măcar nu realizează cum se intoxică zilnic cu atâtea substanțe chimice aflate în compoziția lui! Ori, dacă-i dă vreo bucată o băbuță ce încă mai prepară acasă săpun, îl consieră a fi de rufe…sau nici măcar rufele nu le mai spală cu el. De aceea, vă voi da rețeta clasică de săpun de casă al mamei, care și azi, la cei 85 de ani, mai face astfel de săpun, uneori chiar pentru alte vecine. Dar vă voi da și câteva dintre rețetele mele, realizate și consumate de noi și de alții, de aproape 2 ani. Uitându-vă la fotografiile din anexe știu că veți spune:,,Uite că se poate!” Iar dacă veți evalua riscurile majore potențiale din viața cotidiană, vă veți îngrozi și-mi veți da dreptate. Veți spune că se merită puțin efort depus în lupta pentru sănătate și viață, cele două daruri dumnezeiești, pentru care, cândva, chiar vom da și un răspuns asupra felului în care le-am folosit.
În anul dinaintea pandemiei, la simpozion, în cadrul expoziției ACASSA, m-am prezentat cu câteva rețete de săpunuri obținute la rece, personal, dar nu după rețete copiate de pe internet, ci după rețete proprii, realizate după cunoștințele mele despre plante, ca să pot obține beneficii maxime asupra sănătății. Studiind binișor problema cosmeticelor…de pe vremea bunicii, dar și de prin cărți de medicină naturistă ori de cosmetice naturale, obținute în casă, am concluzionat că este imperios necesar să schimb gama de produse cosmetice, tocmai datorită pericolului lor tot mai mare asupra sănătății…Poate părea greu să te îndepărtezi de aceste cuceriri ale științei, de care, din păcate, depinzi! Dar, credeți-mă, cine le înțelege pericolul, mai ales asupra copiilor, nu va mai sta cu mâinile în sân, ci va schimba acest lucru atât de important din viața omului contemporan!
Și pentru că am vorbit despre toxicitate, nu aș trece la rețete, înainte să vă înșir o listă de substanțe chimice toxice găsite în produsele noastre de zi cu zi! Ori, chiar în asta stă diferența dintre săpunul bunicii, cu care ne spălam pe cap, corp și pe mâini, și cosmeticele din vremea noastră, atât de frumos mirositoare și estetice, dar atât de toxice. Deja ați văzut scris pe unele produse mesaje ca: ,,Fără parabeni”…,,Fără silicon!” Sau ,,fără coloranți si conservanți sintetici!” Așadar, unii producători au văzut care sunt tendințele pieții, am văzut că oamenii se trezesc și înțeleg nevoia de natural, de organic, de…bio (vezi reclama cu : bio-vaca, bio-brânza…bio-bâzâie…)! Pricep tot mai mult că trebuie să ia atitudine, sloganul ,,Clientul nostru, stăpânul nostru!” nemaifiind suficient, nemaifind o garanție. Așa că veți întâlni destui farmaciști, naturopați și nu numai, care produc tot felul de produse cosmetice naturale. Doar că unele nu sunt 100% naturale și, în plus, sunt scumpe (chiar dacă justificat). Și atunci trebuie regândită atitudinea comportamentală față de achiziția cosmeticelor de pe piață. În doar 2 ore poți avea săpunul tău, șamponul și pasta ta de dinți, după cum vrei și ai tu nevoie, cu cheltuieli mult mai mici. Sau poate nu, dar cu garanția și satisfacția personală maximă, credeți-mă! Am experimentat și știu asta personal, de ani buni!
Categoriile de substanțe toxice cele mai populare, în afara celor de sus, generic numite, mai sunt: mineral oil, petroleum jelly, dioxină, parafină, PG-propilenglicol, PEG-polietilenglicol, formaldehidă, metale grele (mercur, aluminiu, plumb, ș.a), denumiri/produse combinate cu sufixul metyl, butyl sau propyl, isobutylparaben, dimeticonă, ciclometiconă, ftalați- DEP, DBP, DEA, TEA, MEA, SLS, SLES, lauril sulfat de sodiu, stabilizator de ph, agent anticalcar, ș.a.
Rețeta clasică de săpun obținut la cald, prin fierbere, este redată în cele ce urmează. În funcție de cantitatea de grăsime folosită (untură, de regulă), vom avea un raport de 4:1. De exemplu, la 8-10 de kg de untură vom folosi 2-2,5 kg de sodă caustică (hidroxid de sodiu) de puritate mai mică (cea găsită la piață, în mod curent). Se topește untura, apoi se adaugă treptat soda în apă (4-5 litri apă), cu mare atenție și se pun la foc împreună, într-un ceaun mai mare. Mai târziu se adaugă plante medicinale, de regulă izmă (mentă) și pelin, sau lămâiță (numită și melissa sau roiniță), care vor rămâne pe fundul vasului, cu restul de apă, amestec numit vrecie. Când se alege grăsimea deasupra și se solidifică, săpunul este gata. Se acoperă și se lasă până a doua zi, când se taie calupuri, care se vor usca mai multe săptămâni la rând. Vrecia se folosea la spălat preșuri sau curățat divese oale. Bineînțeles, asta este rețeta clasică. Dar, după timpuri și după personalitatea omului, creativitatea își poate spune cuvântul, diversificând acest sortiment clasic de săpun la cald. În loc de apă, poți face o infuzie sau un decoct concentrat de tei, gălbenele. Poți să nu lași plantele în ceaun, ele fiind mai inestetice! Doar strecori infuzia (ceaiul). Pe lângă mentă și pelin, se mai pune urzică sau lămâiță, pentru mirosul ei puternic, dacă vrei ca săpunul să fie mai verde. Dacă îl vrei mai alb, nu pui plante, ci doar esențe pentru miros, adică uleiuri esențiale puternice, ce se adaugă la final! Și ceva bicarbonat de sodiu.
Săpun obținut la rece (fără foc)
Dragi gospodine, un săpun la îndemâna voastră este cel care se face cu orice materii prime aveți în casă, nu-i așa? Da, dar măcar să fie naturale! Așadar, vă dezvălui o rețetă de bază pentru săpunul la rece, pe care o poate face oricine. Vă revine sarcina de a o adapta, cu riscurile de rigoare (dacă nu urmați propriu zis o rețetă anume!), dar cu plăcerea…inovației proprii! Deci, la orice rețetă aveți nevoie de circa 150 g de sodă caustică de puritate mai mare (preferabil pură 98%), 1 l ulei, o cană apă, 20-30 ml ulei esențial, cel puțin.
Chiar dacă nu vor avea miresme care să reziste mult în timp (acestea costă cu cât sunt mai concentrate și de firmă), săpunurile preparate în casă nu au fenoli, parabeni, silicon și alte ingrediente chimice care să afecteze sănătatea. Ele sunt naturale și medicinale, ca atare având efecte benefice asupra corpului și chiar…a minții, relaxându-ne! Înainte de toate, trebuie folosite materii naturale, de calitate, de pildă uleiurile să fie presate la rece, preferabil. În lipsă, puțeți folosi orice ulei, chiar și numai de floarea soarelui sau untură de porc! Ba chiar și pe cele râncede și rezultate de la prăjit! Dar eu am folosit ce am spus. Nu aș face pentru față un săpun cu ulei rânced! Dar ar merge pentru rufe, covoare, ș.a.! În funcție de materiile prime, de coloranții și uleiurile esențiale folosite (de uz extern, nu neapărat intern!), de combinarea cantităților, nu întotdeauna săpunul va ieși la fel, firește! Nu se comportă identic! Odată se usucă mai repede, odată e mai parfumat, odată mai decolorat. Dar, indiferent cum arată, important e să fie natural, organic, dacă se poate. Și să înlocuiască pe cel din comerț, atât de agresiv pentru ficat, în primul rând. Cu timpul, repetând figura, veți vedea cât e de simplu și va deveni o artă, nu doar o necesitate folosirea lor. Poate credeți că soda caustică e atât de toxică…și vă întrebați dacă nu putem face fără ea? Și eu m-am întrebat, dar am găsit răspunsul studiind: soda se transformă în glicerină, fără efecte negative, zic mulți, dimpotrivă! Și dacă ar avea (pentru că și eu am încă o mică rezervă…), ceea ce obținem noi înșine nu ar avea și alte componente periculoase pentru noi, cel mult una: soda caustică.
Regulile esențiale de urmat în obținerea săpunului la rece sunt următoarele:
-e nevoie de un blender vertical, de cutii diverse (în loc de forme speciale), cântar electronic, vase de obținut;
-trebuie lucrat cu mănuși, ochelari de protecție și…foarte rapid;
-e de preferat să lăsați compoziția mai moale (de consistența checului), la turnare;
-facem proba mâinii pentru temperatura uleiurilor (adică să fie puțin mai călduț decât 37 grade, temperatura mâinii);
-punem soda caustică (hidroxid de sodiu de puritate 98%!!!, nu din cea folosită la cald, de bunica!) în apă, foarte atent, nu invers! Treptat, nu toată odată, dizolvând-o (atenție, arde!), cu mare atenție (de preferat cu mănuși și cu ochelari!);
Cantitățile sunt: 150g (145-147g, de fapt) sodă caustică la 1 l uleiuri, temperatura sodei trebuie să fie doar cu maxim 10 grade mai mare decât cea a uleiurilor (deci se mai lasă la răcit puțin);
– uleiurile, (în combinația dorită) trebuie încălzite (mai ales cele solide- de cocos și palmier) pe baie marină (nu le topim direct pe foc!), de se poate, sau la microunde și trebuie lucrat repede;
-pui soluția de sodă peste ulei, nu invers, și mixezi atent;
-pentru un miros puternic, pui undeva la 50 ml uleiuri esențiale la 1 l ulei, dar la final, treptat (în timp, mirosul se mai șterge), cumpărate de pe internet sau din plafar/etc;
-poți pune și flori uscate de lavandă, frunze trandafir, etc, polen, mac, ca și resturi de altă dată de la săpun, de altă culoare, pentru a da nuanțe diferite, sau coajă de portocală sau lămâie, mandarină, grefă- rase-care sunt de efect, dar nu totdeauna de dorit (le găsești prin chiuvetă, la fel ca și condimentele…);
– trebuie experiență, pentru a nu lăsa goluri în interiorul săpunului- de aceea, după ce torni în formă compoziția lovești bine forma de o masă/blat, să nu rămână goluri, iar deasupra netezești cu o spatulă (lingură) cât poți de bine; ba chiar trebuie folosit alcool, pulverizând atât forma de săpun, cât și suprafețele (mai ales dacă pui mai multe straturi, de culori diferite!);
-tai săpunul (dacă e turnat în formă mare!) sau îl scoți din formă după 1-2 zile, după cum se întărește forma și se debavurează resturile (se rotunjesc marginile) cu un curățitor de legume;
-se lasă la uscat cel puțin 2 săptămâni, la aer undeva, în lădițe uscate, eventual agățate sus, apoi poți folosi; dar, reține, cu cât e mai uscat, cu atât va ține mai mult!;
-se păstrează bine în pungi de hârtie (ambalat individual, spre a-și păstra aroma!);
Obs. Uleiurile deschise la culoare fac ca săpunul să fie mai alb (cel de cocos, palmier, chiar și untura), dar, pentru o culoare deschisă, albă, poți pune și dioxid de titan (2 linguri dioxid titan la 1 l uleiuri), și chiar lapte dulce, în loc de apă. Pentru colorat, eu folosesc doar ingrediente naturale, precum curcuma, scorțișoară, argilă de diverse culori, pudră de orz verde, praf de roșcove (carob), curry, boia, cafea, colorantul dizolvându-se fie în alcool, fie în ulei. Se pot folosi și sucuri extrase de la sfeclă roșie, varză roșie, cătină, porumbe, struguri negri, morcov, dar puse la sfârșit, fiind mai instabile și prezentând riscul decolorării sub acțiunea soluției de sodă (n.n- mi s-a întâmplat!); sau poți, mai întâi, scădea bine sucul, la foc mic, pentru a obține un colorant stabil (frunze de lobodă roșie, de pildă!) și-l pui la final;
-pentru ca săpunul să facă mai multă spumă, la spălat, se pune ulei de ricin, neapărat! Pentru a nu face bule, se folosește acid stearic sau alcool, cum am sugerat deja, pus într-un recipient perforat, cu care se stropește compoziția cel puțin la suprafață, sau într-unul cu dispersor, refolosit!
Notă : toate săpunurile care au culori foarte vii, ce nu se pot obține din plante sau fructe/legume și fără sodă caustică!, NU SUNT NATURALE 100%, evident! Dacă veți vedea așa ceva, veți ști! Acesta este primul test, testul organoleptic, al simțurilor. Nu vă lăsați păcăliți de culoare și miros! Mirosul îl poți obține cu uleiuri esențiale, extrase din plante. Dar un miros persistent la un preț mic, nu veți găsi, pentru că nu există așa ceva! Un săpun la 2-3 lei este clar că are o formulă chimică, nu una naturală! Și e obținut în serie, nu ca unicat!
Reteța 1.săpun de liliac
150 g sodă caustică, 1l uleiuri, asociate cum vreți, o cană mare de apă, 20-30 ml ulei esențial de liliac, un sfert de linguriță de argilă roșie. Mi-a plăcut mult cum mi-a ieșit. L-am turnat în forme de floare. Obs. Nu vă speriați dacă la spălat argila se va dizolva! E firesc ca acel praf să se regăsească în conținut!
Reteta 2. săpun de cătină cu eucalipt
700-800ml ulei, restul de 200-300 ml pui ulei de cătină, cumpărat de la plafar sau obținut în casă, prin macerarea boabelor de cătină în ulei de măsline; 150 g sodă, o cană infuzie cătină sau gălbenele, puțin turmeric/curry pentru culoare, 30 ml ulei esențial de eucalipt (sau de portocală, în lipsă);
NIMENI NU POATE IUBI ATÂT
CÂT IUBEȘTE O MAMĂ!
(Mamei... cu dor adânc, la 6 luni de la plecare...)
1.Într-o zi, am întrebat azurul cerului, în care adesea
îmi desfătam privirile:
,,Tu știi cine iubește mai mult pe pământ?”
Iar luna mi-a răspuns că ea iubește noaptea,
Iar soarele, că el iubește ziua.
Am privit apoi pământul imens, cu apele lui adânci și reci
și cu pădurile sale mărețe, dar el... a tăcut pentru o
vreme...
S-a auzit apoi un tunet, ce parcă a legat cerul de
pământ: în sfârșit, cerul mi-a răspuns!
,,Nimeni nu poate iubi atât cât iubește o mamă! ”
2. Am vrut să mai știu apoi de ce Dumnezeu a creat
femeia pentru bărbat,
De vreme ce el n-o poate iubi ca pe sine însuși, ca pe
propriul mădular?!?
Și iarăși...tăcere! Nici măcar biblicele pietre nu mi-au
vorbit!
Soarele a dispărut și cerul s-a întunecat, iar păsările s-au
risipit speriate, ascunzându-și aripile...
Atunci am strigat iar către Cer:,,Doamne, de ce taci?
Pentru ce m-ai făcut, numai pentru dureri?!?”
După o vreme, El mi-a răspuns: ,,Ți-am dat ceva mai bun!
Iubirea eternă a mamei!
Căci nimeni nu poate iubi atât cât iubește o mamă!’’
3.,,Dacă-i așa, de ce mi-ai luat-o, Doamne”?!?, am mai
îndrăznit să întreb, cu lacrimile șiroinde, de dor...
,,Ard de dorul ei, Doamne”!, am scâncit eu iar, ca un copil.
,,Vreau să o mai văd măcar o dată! Să mai fie lângă mine
măcar o zi! Căci am impresia că n-am prețuit-o
îndeajuns! Și că nu i-am spus cât de mult o iubesc!
Să-i sărut mâna bătătorită mirosind a busuioc,
Să-i văd zâmbetul blând din ochi-i de smarald!
Și mai ales să-mi sărute obrajii roși de boală...
Și să-mi dea o caldă mângâiere... și curaj să pot
merge mai departe!
De-o viață mă știu orfană, Doamne, dar lângă ea nu m-am
simțit niciodată așa”...
,,Știu,nimeni nu-ți cunoaște zbuciumul mai mult ca Mine!”,
am auzit iar Glasul. ,,Dar pe pământ, nimeni nu
poate iubi atât cât iubește o mamă! ”
4.De 6 luni nu-mi pot stăvili plânsul...De dor, de durere...!
De milă...pentru ea, pentru mine...
De când mi-am pierdut mama mă simt cu adevărat orfană!
Mă uit la mormântul pecetluit și o strig, adesea spunându-
i, așa cum spunea ea mamei ei, să meargă acasă...
Dar degeaba...! Plec singură de fiecare dată.
Trupul ei firav și obosit de atâta muncă și-a găsit, în
sfârșit, odihna veșnică! De aceea nu se întoarce!
Doar în vis ce mi se mai arată...Spre ostoirea dorului...
Și, recunosc, am un loc tainic unde o regăsesc mereu vie:
în amintiri...! Avem atâtea amintiri împreună! Pe care
uitarea nu va reuși să mi le smulgă!
Pentru că nimeni nu poate iubi atât cât iubește o mamă!
5.Orice cuvânt al ei e și azi un balsam pentru sufletul
meu și a devenit un testament sfânt.
Orice sfat de ieri reînvie mereu în inima mea.
Pentru că a fost atât de prezentă în tot ce a făcut
aici! Pentru că a fost mereu între Cer și pământ!
Încât oamenii mă opresc să-mi vorbească despre ea:
O femeie-bărbat, o ființă dârză ce-a pus lumea la picioare
Prin faptele ei mari, prin iubirea-i necondiționată, smerită,
Prin curajul ei, prin credința sa neclintită!
O mamă eroină ce și-a plâns cu nădejde fiica răpită de
moarte,
Care și-a îngrijit până la ultima suflare fiul supus
dependențelor,
Care a pus deasupra iubirea ei altruistă, spunându-mi să o
las
Pentru a nu fi eu singură după plecarea ei Dincolo!
De aceea azi știu, mai presus decât toți,
Că nimeni nu poate iubi atât cât iubește o mamă!
6.Ziua trudea din greu pentru alți, pentru că așa a înțeles
că fusese croită de Sus: să-i pese!
Să fie reazem altora, să pună deasupra nevoile altora, pe
cei nevoiași, sărmani sau goi de fapte.
Iar noaptea era trudită de grijile ce n-o ocoliseră, ca
văduvă, vreme de 33 de ani...
Griji pentru pământ, pentru casă, pentru copiii risipiți prin
lume.
Și așa își îngemăna cu luna nopțile ei albe!
Mulți o-ntrebau cum de rezistă, de unde-și ia puterea?
,,De Sus! Dumnezeu nu mă lasă”, răspundea simplu.
Pentru că acesta e rostul creștinului:
Să poarte pe umeri poverile celor slabi!
Dar mai cu seamă să-și ajute copiii, atât timp cât trăiește!
Căci nimeni de pe pământ nu-i poate iubi atât cât iubește
o mamă!
7.De-ar fi să mă mai nasc o dată, am spus, că tot în casa
ei aș vrea să fie...
Tot din trupul și din coapsele ei aș vrea să ies!
O femeie simplă, fără multă carte, dar atât de înțeleaptă și
dibace!
O mână de humă, care și-a împlinit chemarea în lume și
care a făcut mândru un neam întreg!
Care și-a înțeles rostul și l-a predat mai departe tuturor
urmașilor ei...
O făclie, care a ars curat, sub Mâna Providenței, până la
ultima suflare,
Dând slavă lui Dumnezeu pentru toate!
Dar mai ales pentru maternitate, pentru darul neprețuit dat
mamei!
Pentru negrăita bucurie de a fi fost mama mea...
Căci a putut dovedi că nimeni pe pământ
nu poate iubi atât cât iubește o mamă!
8. Alesesem fecioria, de aceea am înțeles târziu că-n lume
femeia strălucește ca luna, dacă nu are copii,
Ori ca soarele, dacă dă naștere pruncilor buni, pentru Rai.
Dar știam că mântuirea fiecăruia rămâne în Mâna lui
Dumnezeu!
Mai știam că femeia care-și leapădă pruncii și le răpește
iubirea de mamă demnă e de gheena focului!
Și că pruncii care nu au avut o mamă ca a mea și n-au
cunoscut cu adevărat ce e iubirea ei, demni sunt de milă!
Toate se duc aici ca aburul și ca fumul: rangul, averea,
până și anii!
Dar ceea ce rămâne în veșnicie e iubirea mamei pentru
pruncii ei!
Căci așa am fost dăruiți de Sus, cu cel mai de preț sprijin!
Ca niciun pământean să nu poată striga vreodată lui
Dumnezeu că este singur, părăsit,
Atât timp cât i-a dat să aibă o mamă!
Căci, un pământean nu poate fi iubit atât de mult decât de
propria sa mamă!
MAMA la 81 ani, la majoratul nepoatei Mălina-Cluj, 2017Mama cu ginerele și nepoata Denisa-Crăciun, 2020Ultima toamnă, ultimele povețe-cules la vie, 2021